poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-17 | |
De prea multe ori ai stat
Ca un porțelan stricat Nu ți se pare oare Că e timpul de-o schimbare? Chiar urăști persoana mea Încât să ignori un sfat? Chiar nu-ți place viața Și tu chiar vrei să n-ai nimic din ea? Oare ce ești tu? Te-ai gândit vreodată? Și nu mă lua cu filosofia ta Că ai fi stricat Sau mai rău, deja expirat Astea toate sunt prostii Care, mai grav, ți le-ai băgat în cap. Scoate-odată toată ura, Tot ce simți că nu-ți ajută Tot frumosul înglobează-l Și ieși o dată-n lume Să te bucuri de ce a Dumnezeu a dat Și la hoț și la-mpărat Să vezi cum e să fii bărbat, Să te simți înaripat De frumos înconjurat. Tot se poate, dacă vrei Dar mereu apare-un „TU” Care ție parcă-ți spune „NU”. Lasă nu-ul deoparte Ia-ți viața-n mâini Pe-o cărare cât de mică Și încearcă să veghezi La a vieții lucruri vechi Și să vezi și ce e nou, Ce-i etern si salvator. (Cine o va citi Poate așa se va trezi.)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate