ÃŽn mine-i o pãdure, dar dincolo o alta
Viclene mã imbie cu muntii dintre ele,
Tot pendulând pe creste mã defriseazã barda
ÃŽn luminisuri ample pe harta vietii mele.


Când dezvelit de zbateri la urmã-mi e tiparul
ÃŽn pripã de la semeni primi-voi etichete,
Si ce m-as face dacã nu mi-as gãsi hotarul
Întregelor vocatii, si timpul cât s-astepte?...


Sunt una din creatii. Si eu hranesc arsura
Pãmântului cu roua ce urcã in petale,
Si strâmbã-i judecata ce tintuie fãptura.

Cuceritorul clipei e-nvinsul sortii sale...
Ce mai conteazã-o vorbã ce-mi tulburã natura
Când Universu-mi stie si praful pe sandale?