poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-16 | | Când noaptea se lasă vărsând călimara Şi Luna beţivă se îneacă în baltă Armate tăcute se scurg pe papirus Din palma crestată de-a timpului daltă Alunecă palid bătrână privirea Lăsând deznădejdea să crească năvalnic În strofe maligne preabunele gânduri În prag de neştire topesc lumânarea Un ultim poet ce flacăra-şi stinge Un tremur cuprinde întreaga suflare Viteji şchiopătând se pierd în morminte Şi trupul e hrana pământului – umbra Umbrită de spaima ultimei zile O urmă în urma ultimei urme Un vis şi-o speranţă şi-un cânt – regăsire Când noaptea se lasă vărsând călimara Din palma crestată osândă a vremii Se scurge nebună eterna iubire Şi liniştea urlă mi-e goală cămara Aici şi lumina e neagră şi rece Pereţii trosnesc şi oase sugrumă Sub greaua durere umplută cu humă Când noaptea se lasă vărsând călimara O floare răsare vestind primăvara Şi tânăra doamnă cu drag mă petrece Citindu-mi din cartea cuvintelor strune Mai spune iubito – mai spune – mai spune
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate