Poezia, este-nsemnul pitulat între străbuni,
Ce-a dat știință și putere celor ce-au fost găsiți buni.
Semnu-astralilor ce viața apărau în lumi eterne,
Și al celor care viață semănau în stele,
Pe când lumea doar visase, nu călcase peste ele,
A ei carne nu lăsase moartea morților eterne.
În vechime era matca și-nfierarea celor sfinte,
Sâmburii din care știința, răsări și-a dat ‘nainte.
Căci pe-atunci, pân-a fi semne, erau vise și eresuri,
De-asta ea, veni în lume, ca s-aducă înțelesuri.

Din poeți născuți din oameni, apărut-au filosofii,
Iubitori de-nțelepciune și deschizători de sensuri.
Din poeți aleși de ceruri, apărut-au mesagerii
Purtătorii celor sfinte, dătătorii de putere.
Din ceilalți, venit-au valuri, fiecare cu-alte versuri,
Unii, cioplitori în piatră, alții-n alte universuri.
Mai întâi la vise drumul au dat liber pe pământ,
În descântec așezat-au ce trebuia să fie gând.
Mai apoi din poezie scuturi și-au făcut și nori,
Spre-a putea s-ascundă ceea, ce-i făcea nemuritori.

Fiindcă drumul printre oameni, chin le-a fost sfâșietor,
Îi găsim pierduți prin lume, goi, flămânzi, uscați de dor.
Pentru ei ce poartă taine, viața, darul uimitor,
Este-o lunga suferință, veșnicii ce-nvăț să mor.
Toată poezia lumii, este-o lume-n lumi de vis
Ce cuprinde-n astă lume tot ce fi-va de cuprins,
Șoapta vieții însăși este, dar schimbată spre-a fi scut
Celor ce se trag din stele și pământ și-au pus în trup.

Dacă v-au pierit poeții, fiți atenți mai mult la sensuri,
Ei sunt însăși lumea care s-a pierdut neștiind, de versuri,
Iară liniștea din ceruri, semn a fost mereu de moarte,
Poezia-i sunet-viață, iară viața este-o carte.
Doar atunci când tac poeții, însăși viața vrea să tacă
Iar de tace însăși viața, moartea-n viață se arată
Cuprinzând cu neființa-i orice matcă,
Singură, iubirea, poate din nimic sunet sa facă.

Poezia, este semnul meu prin lumea voastră,
Poezia, este ruga voastră-n lumea noastră,
Iar ruga niciodată nu se las-a fi uitată,
Cum nici inima în lanțuri nu va mai putea să bată.
Și-alte aripi își va face scuturându-se de moarte
Din Lumina Lumii ca să bea-și va face parte.
Poezia-i umbra zilei în născarea dimineții,
Legătura dintre ființe și ființare… sunt poeții.