M-am exilat asa cum stii,
Emil,
la umbra unor pleoape de copil
si-am zugravit acolo
-ca-n cetate-
din turte dulci fecioare colorate,
in cer si vant am semanat tacere
de-a lungul celor sapte emisfere,
sa nu aud decat un ceas
-prin zid-
cum pleoapele in seara se inchid
si cade-n umbre intuneric sloi
ca ploaia asta frageda pe foi,
ca buza ta pe aerul uscat...

In pleoape chiar acum s-a-ntunecat!