poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-10 | |
TEMPLU CU O MIE DE FEÞE
La început mi-am dat seama că nu am casă – Apoi cărămidă lângă cărămidă mi-am construit un adevărat palat. Speriat de goliciunea camerelor, Într-una am așezat un pat, Într-una o masă Iar în rest am presărat frunze. Un timp îmi era drag să colind Prin încăperile palatului. Când mi-am dat seama că sunt singur Mi-am divizat trupul: jumătate femeie. Mulți au spus că aceasta este o muză – Eu i-am spus Ea pentru că era ruptă din Eu. Totul părea perfect, dar Plimbându-mă într-o seară în jurul palatului Au început să mă doară genunchii și am căzut În acel loc au crescut două aripi Care băteau aerul în neputința desprinderii. … Dumnezeu vrea o jertfă și atunci Mi-am jertfit comunul. Aripile s-au ridicat spre cer Și am început să uit durerea genunchilor. Am distrus toate încăperile, Am distrus-o pe Ea construind pe acel loc Un templu cu o mie de fețe. Mulțimea mă întreabă: Mai ai loc, mai construiești ? Atunci se aude o voce dintr-o mie de voci: Nuuu ! Nuuu ! În sufletul tău nu mai loc! Sufletul tău trebuie dărâmat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate