Vântul sălbatic mușcă din frunzele de-aramă,
le poartă-n frenezia lui ca să aștearnă
covoare ruginii întinse până-n zare.
Se joacă-un pic cu ele și-apoi cu nepasare
le răscolește. Smulși din cer sunt stropii de ploaie
așternându-se pe-asfalt cu ritmuri sacadate,
se scurg de pe acoperișuri în sute de șiroaie;
perdeaua ploii se-ndesește,
ude sunt toate.