Fara orizont,pe-ascuns in mine plang,
De viata asta trista as vrea sa cred ca sunt satul
Spre alte zari as vrea zburand sa fug,
Sa uit ce-am fost,sa uit ce voi putea sa fiu oricum.

Dar viata cea perfida o raza de speranta-ti da.

Si precum vulturul infasca hoitul putrezit,
La fel si noi in vraja ei cadem voit,
Caci vrem sa fim salvati,desi,cu totii stim:
Sfarsitu-i mai aproape,doar nu vrem sa murim!?

Si-atunci,ne umplem timpul cu lucruri de nimic,
Uitarea cautand-o-n toate cu sufletul orbit,
Si ne-nchinam destinului ca sclavii-n chip smerit
Salvarea sta-n credinta c-asa ne-a fost sortit!

Dar, ce-i mai trist este ca vreau sa cred ca sunt mai bun,
Stare de fapt:nu-s decat inc-un alt sarman nebun!