Capătul este undeva
În ochii tăi
Sau poate dincolo de ei.
Mi-e frică să mai visez,
Mi-e frică să privesc.
Am zburat din
Umbra pașilor tăi;
Am trăit chinul
De a-ți cunoaște
Trupul din interior;
Mă gậndesc că ai fost
Răstignită undeva,
Dar nu găsesc locul…
Poate în imima mea
Căci simt înțepături de cuie.
Voi fi lậngă tine
Dimineața
Să te ridic din pat
Piesă cu piesă…
Ești atật de fragilă,
Sunt atật de nătậng.
Respir și mă cufund…
Caut abisul sufletului tău ;
Sunt speriat de secunda
Care trecce.
Nu mai am puls
E posibil să fi murit.
Cậmpul pe care
Am fost aruncat
Este colorat haotic
În albastru marin.
Copacul îmi întinde mậna
Și-mi oferă fructul,
Eu aleg sămậnța...
Poate va încolți
Și voi renaște
Pentru tine iar.