Pleopele-mi, cortine grele,
Coboară, amintire
Trecutul peste tine
Știi bine:
Nu mai sunt lângă tine.

Vreau doar prezentul
Să-i simt dezmățul
Cutreierând pământul
Respirând vântul.

Clipa e prea singură
Cum să o frâng?
E o brută.
Trece rânjind peste noi
Suntem, din nou, goi
Ar trebui să plâng?

Și, dacă mâine ar mai veni
Călătoare eternă,
Te aștept,
Frântura de ieri
Să mi-o redai
Să mă bucur încă o dată
De clipa ce mi-a fost luată.