Aceluia ce vine
I-am așternut hlamida
Pe pietrele sparte ale plajei
Fecioare despletite
Au șters cu părul lor nisipul
Spre-al face demn de cinste.
Aceluia ce vine
I-am făcut jilț regesc
Adus tocmai de neguțătorii de la Lipsca
Cu brocart roșu i-am însemnat noi drumul
Și sclavii i-am aprins
Să afle calea
Dar n-a venit.
Sau poate-a fost aici.
Poate fu cerșetorul ce slugile afară
L-au aruncat prea iute.
Sau poate fu femeia
Ce-naintea bidiviilor mândri
Își aruncă copilul.
Sau poate nu fu nimeni
Dacât măturătorul
Ce cu-ale lui mișcări ample
Mătură timpul peste noi.