poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-01 | |
Când așteptarea lasă loc interpretării încep să număr:
săruturile care traversează circular coaja copacilor, degetele care bat în compunere fiecare literă a numelui tău, ferestre care se închid la urma urmei, interioare care deschid coroana cuvintelor deasupra ochilor mei, norii, forma palidă a pașilor pe care îi vegetează adânc pământul… Ne plimbam ținându-ne de mână: -În palmă, arătătorul inventează ora exacta. Dar vezi tu, palmele nu se pot inventa de două ori! îmi spuneai. Pe mine mă naște cineva. Pielea, întinsa ca o membrană sticloasă pe șira spinarii, eu, cocon. Știu asta, știu îmi așezam peste umerii grei liniștea albă a clipei odihna lua forma așteptării (degetele noastre se împreunau, nășteau forme îndoite la capete cu dragoste). Mai departe ne plimbam ochi în ochi: -Vezi? Pleoapa ta învelește în cădere urma pașilor mei. (apoi împătuream fluturii din palme) cu pumnii încleștați și brațele înfășurate în jurul trupului în așteptarea momentului… o lepădare bine meritată a hainei mele prăfuite urma să se înfăptuiască. Așteptarea avea genunchii îndoiți și trunchiul așezat pe-o parte în mușchiul cald al nopții: Și poate cel care urmează să mă nască e prins acum în durerile facerii. Oare pe el cand l-a născut ultima oară cineva? Trec fără să mai număr, fără să mă uit unde se termină timpul!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate