n-am să mă ridic în pădurea culcată la pământ
tu ai să-mi scoți din mănușile deșirate
gâștele sălbatice cu care să mă îndupleci din nou:
totul e la vedere, nu te mai ghemui
bufnițele care umblă pe sub pământ
vor crede că ești un ou de lumină
păianjenii te vor țese ca pe urme de ceață
și mie îmi vor lăsa doar crucea
pădurea adormită se ridică din sărut
haide, nicole
bună dimineața!