acea toamna
semana cu un coleg de-ai mei
care taia intotdeauna dimineata
pentru balul de san’toaderul mic
cu toate ca
il intrebam despre natura moarta
el imi raspundea cu lama ametita-ntr-un colt
ca nu e deja amiaza
ca vrabiile si-au facut deja cuib
in busteanul retezat pe din doua
(ca-n coarnele unui cerb de mare)

o! imi spunea el
in acea toamna care semana cu alt coleg de-ai mei
mi-este frig de tacere
ca de o zana de la libraria din colt
; adoram
pe marginea descentrata a timpului
seherezada terminase de citit ziarul
imi compromitea nedefinit ceva
soptind in taina
despre poezia inflorita la ureche
mirosind a paine calda
si despre lectiile de alfabet
ce trebuia sa le iau in fiecare zi de joi

din oglinda medievala
a cavalerului cu bici de trandafir violet
ma pastea viata ca o jivina turbata