poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-31 | |
Obisnuiam sa ma confesez cerului
Cand coasta lui Adam fremata sub patima carnii. Gradinile pastrau primavara si lungul drum ridica praf de oase. Pana la mine nu mai era mult. Fantanile coborau mierle Si se ridicau in cires toate patimile rosii Iar cele verzi cautau incheiturile mainilor ca sa inceapa pelerinajul. Cu pietre poti arunca in timp – imi spusese calatorul Insa nu avu timp sa-si numere pasii pana la munte. Cu pietre pot sa arunc in timp – mi-am spus Si dintre clipe, fulgii semanau a timpuriu Si dintre ochi, spertantele semanau a albastriu. Am inceput alta carte. Nu am mai gasit frunze de castan la semnul emotiei Ci un fel de semizeu cu religiile rasfirate printre degetele arborescente. Pe spinarea serii picurau chemarile – Cum sa alergi pe foi arse fara sa strivesti scrisul ? Cum sa iubesti si toamna si frunzele picurand a viata? De departe zmeele ridicau orizonturile satului De la miazanoapte Peste o asezare de patimi. Petece de uitare cautau pielea umeda, Un fel de zapada peste miei, Unde fel de luna plina peste boabe de roua.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate