Intre ghilimele dormea , ca-ntr-un patuc de sugar cu baldachin de taisuri de lame ; ca-ntr-o aura de becuri pestrite de iarmaroc captusita cu noduri de viermi. Intre ghilimele dormea : ca-ntr-o colivie invizibila cu gratii de parfum frantuzesc , pe gainat de plicuri uzate de ceai. Femeia din ea curgea in ghilimele din ea , vin vechi , mladios , in pahar transparent , de cristal , cu picior , din butoi vechi, masiv , opac , butucanos. Restul se scurgea in pamint la rime si cirtite , restul alerga pe cimp , paianjen-saltimbanc in toate cele o mie si una de zari. Din cind in cind se trezea , se taia la deget , dadea cafeaua in foc , ne invelea , ne parasea , ne ducea la scoala , ne lua la damen-tango, plingea isteric cu pumnii-n pereti si curu-n podea. Noi plingeam de dorul ei , tipam la ea , o bateam , o uitam si ne uitam ca prostii la ea , fara sa stim ca timiditatea e dintre afrodisiace cel mai letal. Uneori deveneam brusc destepti si trageam concluzii : cum statea aplecata peste ligheanul cu rufe , in cutele rochiei nu ne mai vedeam decit ridurile de pe frunte si fetele botite de bautura.Tot ce vroiam atunci era sa facem dragoste (cum se spune) , s-o batem cu madularul peste buci cum ai bate un prieten cu palma pe umar. Dar ea isi continua jocul , stapina pe mastile si sforile ce de sus (din tavanul tapetat cu oglinzi) ii contorsionau si ii modelau chipul cu violenta tandrete.