poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-29 | | Da, Doamne, pleca-voi spre pământ, Precum voiești, ca om să-Þi fiu. E vrerea Ta, dar aripile-mi dau avânt Și mie, căci ea e jos acolo, știu. Da, Doamne, o iubesc din veacuri Și peste veacuri tot ea îmi apare Căci, de o văd, ca unda-n lacuri Tresare inima și bate tot mai tare. Da, Doamne, știu. Ne-ai povestit odat’ Cum ne-ai născut din vrere: Pus-ai soare, două stele și puțin le-ai mângâiat, Iară ea, deschise ochii, cu un zâmbet... numai miere. Pentru mine-ai luat din nouri Picături din ploi de mai, Bulgăr mare dintre luturi Și... năravul de la cai. Da, știu, Doamne și mi-e dragă. Ea îmi ferici privirea După ce Þi-am spus eu „Tată” Și Þi-am înteles uimirea. Da, știu, Doamne, ne ești Tată. Ne zâmbeai la amândoi Când cerut-am de îndată Să plecăm de mână, doi. O, ce vremuri dinspre veacuri... În Egipet, s-o fac a mea Venit cu legiuni pe flancuri Ea, Cleopatra, îmi zâmbea. Iar la Verona... cât de tineri fost-am! Cât o iubeam...! Și ea pe mine. Dar nemișcat ea m-a zărit cum stam Și a crezut că am venit la Tine. Da, Doamne, știu, ar trebui să zbor Îndată, mă grăbesc, se-nchide vadu’. Aaa...., mai spune-o dată, -n lumea lor Ea este... cine?, iară eu sunt... Radu?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate