Șoapte se pierd distorsionate de ecoul sumbru în adâncul peșterii,
spărgându-se cu duritate de tavanul înghețat.
Pe fundalul unui soare crepuscular se proiectează frânturi de imagini fără sens.
Picături de topoaz se scurg din nori, prăvălindu-se în mocirlă.
Senzații sifuze se ascund prin obscure cotloane,
reînviind amintiri acoperite de praf.
Secvențe suprapuse se derulează fără încetare pe ecran.
Surâsuri inocente de copil alunecă printre lacrimi,
transformându-se într-un rânjet amenințător.
Iubirea ucide în mine ființa și mă aruncă în noroi printre lighioane uitate de soartă.
Exilata sunt într-o lume ce mă-nghite flămândă, devorându-mi sufletul.
Strigătul meu străpunge eterul și stelele plâng convertirea mea.
Fulgere deseneaza pe cer scheme neinteligibile.
Vântul îmi suflă răapunsuri pe care nu le aud.
Pământul se crapă sub picioarele mele și lava se revarsă peste Terra.
Trupul mi se dezintegrează in mici particule ce zboar ă aiurea în neant.
Pierdută sunt în dispreț și aruncată în disperare,
pradă acestor fiare ce mă sfâșie fără milă.
Iar sufletul meu cântă din ceruri despre un vis de iubire.
Iluzie...