Ieri parca murise totul, acum totul
renaste din cenusa, din focul mocnit,
din paradisul uitat de Dumnezeu
asa ca merg pe vesnica strada
ce nu se temina chiar niciodata
gasesc secrete ascunse pe sub nori
de gunoi, prin fiecare colt de trotuar
te gasesc pe linia continua, incerci
sa-ti tii echilibrul din nou
ca pe o barna facuta din paie
Si uiti sa te ridici dupa ce cazi

Noaptea trece foarte greu, astept
sa apara soarele si incerc sa te fac
sa crezi putin in tine si sa nu mai
plangi, ca de fiecare data
cand esti singur si trist;
sa stii ca mi-e dor de ziua de maine
s-o aflu uitata in camera ta
in patul ce scartaie ca niste sine de otel
sub greutatea trenului; vesnicul tren
care zboara pe rute ce nu le vezi
Si nu stie a opri in gara mea

Si totusi, ce te face sa crezi
ca sunt inca aici?
Trantisem usa demult
cand ai privit spre partea mea
de pat