| 
		poezii v3  | 
		Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
| 
		 | 
	
		
 | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]()  | 
    
    
     | 
    |||||
| 
	
 
		  agonia ![]() 
 
■ Cenușăreasa desculță 
 Romanian Spell-Checker Contact  |     
    
 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-01-24 | | 
- Tu după nori te-ascunzi mereu 
      În dalbele-ți palate. Când te ferești de ochiul meu Prin mândra ta cetate. Adesea vorbele-ți credeam, Când norii nu se crapă, Că tu cobori din ram în ram Pe crengile de apă. Într-o oglind-ai apărut, A zânelor crăiasă. Să-mi fii și mamă aș fi vrut, Dar să-mi fii și mireasă Tu, ce din cântec m-ai născut, Și m-ai crescut în cântec Într-un adânc necunoscut, Când mă purtai în pântec. - Dar tu chiar vrei ca eu să-ți fiu Și mama și soția? Însă nu vezi că tu ești viu Iar eu sunt veșnicia. Din spuma mării m-am ivit Dintr-un întins de apă. Și tu demult vei fi murit, Când viața-mi o să-nceapă. Căci vă petreceți generații Si generații se petrec. Din cerul plin de constelații Priviți secundele cum trec. Când steaua-ți se va scufunda -N oceanul de pământ. Tu te vei duce dupa ea, Pe cer va fi alt sfânt. Și clipa iți va fi un veac, Și veacul clipă iți va fi, Și nici o teamă fără leac, Vei ști ce-nseamnă a muri. Și răsăritu-i asfințit, Și asfințitul răsărit va fi, Și stele se vor fi ivit, Pe boltă chiar in miez de zi. Și chiar de-i vrea ca să mai stai, Atunci când rându-ți vine, Tot patru scânduri ai să ai Jur împrejur de tine. Și vremea-ncet încet se scurge, Ș-apare din murdarul lut, Lângă o mamă care plânge, O floare albă…și atât. - Eu doar acum am înteles Căci nu te pot pricepe. Dar cine-ți stie al tău vers De unde îți începe? Din spuma mării te-ai ivit Ca o nemuritoare. Și eu demult voi fi murit Când vei avea suflare. Căci doar iluzii si minciuni E tot ce eu aștept. Visând la oamenii cei buni Cu mâinile pe piept. Căci viața este doar un vis, Din care te trezești. Atunci când totul e abis, Din cele pământești! Punându-mi întrebări profunde, Ca să îmi uit amarul, Și singur am puterea de-ami raspunde: Că Însuși Dumnezeu a dat cu zarul. 
  | 
    ||||||||
| 
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
    
		 | 
  |||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate