De aici pornesc străzile...
străzile sufletului.
Pe ele nu încap decât vreun
etern îndrăgostit de liniște și singurătate
sau câte doi etern îndrăgostiți.
Și atât; nu mai mulți.
Norocul tău este că
străzile mele sunt paralele
și nu se intersectează niciodată.
Astfel nu mă vei putea ocoli
niciodată.
Așa că...dacă n-ai înțeles
textul de pe plăcuța
de la intrare
întoarce-te și întreabă-l pe
cel din urma ta
(Căci pe cel dinainte nu-l vei mai prinde)
de ce ai stat până acum
la această coadă
Și dacă, privind și analizând,
până la linia de start
nu te-ai dumirit asupra celor
ce le-ai întâmpinat
nu mai intra,
căci s-ar putea să te lovești
de vreo ironie, alergie
sau mai știu eu ce nesuferită
neființă.
Mult noroc la alte cozi !

(A! Încearcă totuși să înțelegi
măcar unul din textele de la intrare!...)