Pe mlastini cresc uneori flori rare,
Flori care, privite la rasarit,
Sunt mai blande ca celelalte;
Pentru ca aduna la un loc si fericirea si durerea.
Sunt cateodata miresme deasupra mlastinilor,
Cele mai rafinate miresme,
Poate pentru ca ele au mirosit totul –si sangele si linistea-.
Si, intotdeauna, daca vei auzi de aproape
Cele mai suparatoare zgomote,
Vei deslusi intr-insele cele mai vechi retete de muzica
Dintotdeauna.
Si daca, in toate aceste clipe, vei invata
sa nu te mai grabesti in nimic
si sa visezi la tot,
Poti fi instiintat ca vei fi gustat dragostea.