poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-20 | |
Cuțitul de argint
Urma să fie Cea mai grea încercare. Despărțirea sensurilor Un dans ciudat printre obiecte. Și se puse pe descâlcit ițe. Operația semăna cu un fel de curățenie generală Despărțirea pernelor albe de Pernuța cu flori Mătasea De bumbac Știa că trebuie să restaureze planeta Și asta însemna că trebuie să se învârtă de Câteva ori în câteva direcții opuse De jur împrejurul obiectelor Printre ele Pe o schemă încâlcită Dar știută numai de ea Din când în când avea îndoieli În privința următorului pas El era acolo nevăzut În umbră O grilă electronică Cu fiecare pas se putea prăbuși În propria energie Ca-ntr-un hău fără fund El era acolo Nevăzut Din umbră Desena cu o cretă fluorescentă Traseul următor Mai totul se petrecea pe întuneric Dar fu și-un joc De lumini Trebuia să despartă lucrurile Cu sens De lucrurile neimportante De exemplu Ambalajele parfumurilor trebuiau aruncate Þinute pungile de hârtie Creioanele trebuiau ascuțite Instrumentele de pictat așezate în borcanul lor Să deplaseze obiectele Dintr-o cameră în alta Să dea afară tot ce-i pătrat Să despartă plasticul de obiectele din fier Tot ce semăna a gard A simbol A cruce Să descompună semnele Să redea pacea elementelor Ca elementele să fie curate Și cum nu se mai găsea nici un element În stare pură Totul trebuia mai întâi descompus Uneori răul se găsea la suprafață Dar alteori se ivea din locuri nebănuite Și trebuia prins cu băgare de seamă Particularizat Anihilat Uneori era vorba doar despre puncte De perspectivă Ea era foarfeca Prin care obiectele își dădeau afară Duhul cel rău Ea era botul câinelui Care mușca de mână și zgâria pe picioare Dansa Pentru descâlcirea ițelor Ca să poată fi pace Trăgea de capetele ițelor răsucite Să dea timpul înapoi Și-n falia asta de timp să cadă Toate lucrurile nenecesare De exemplu un nasture Într-un fel de turbare Doar fiindcă el era acolo Știa cu certitudine tot ce avea să se întâmple Fiindcă el îi ghida fiecare mișcare Și deși mergea chiar pe marginea prăpastiei Prezența lui Însemna încredere. După ce totul fu săvârșit După ce totul sclipea Nimic nu mai putea să însemne decât Ceea ce de fapt însemna. Era o lume nouă Un elefant cu pietre roșii pe spinare Putea fi pus cu picioarele în sus Și se putea da orice înțeles Pisicilor negre Dungilor Svasticilor Sării. Cuțitul de argint Fu aruncat în mare Apoi recuperat și pus La păstrare Ca unic simbol al luptei Pentru eliberare. Și nici măcar atât Pentru că Un cuțit de argint stă în sertarul de la bucătărie Și marea Își vede de treabă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate