Dragoste si moarte

Trecute sunt lacrimile care odat-au curs
Prin rau de flacari visatoare ce-ademeneau
Sa plece ele sfinte de pe obraz in gol absurd
Si sa se-nchida rana, pe gheata sa pluteasca
Amoruri ratacite, cautatoare parca
De-alint, de mangaiere, saruturi, dezmierdare.
Si-asa credule, scumpe, sa nu se-ndragosteasca
De piatra aruncata in mare de pe punte
Caci inima ranita nu crede in iubire
Se pierde-n orizonturi, in noapte printre stele
Amarul o alinta, o cheama sa se-nchine
Singuratatii pure, pierdute in asfintit,
Cu o mangaiere dorul o poarta printre vise
In care e iubita de cel ce e departe,
Dorinta o saruta si dulce ii arata
Un chip de inger cu aripi de aur si argint
Ce astazi e corola frumoaselor altare
La care se inchina un gand nebun pe cale.
Si-n dezmierdari solare pluteste ca un aisberg
Pe un trecut de lacrimi ce-n gand ii reinvie
Dar dupa ploaie-i bine caci timpul nu ne cruta
Ci ne incatuseaza-n suflet, sa-ncerce-n viata
Pe cei iubiti de soarta si cei ce vor sa moara
In haos de amor departe de invoiala
De a zbura in zori prin suflete pereche
Si astfel ne separa in dragoste si moarte.