poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-17 | |
VOIA SA !...
Un vuiet surprinde tacerea acuta Si frunzele zboara-n vazduh-nnourat Colibe de paie se vaita-n tacere Cand simplu, cu solul, una se fac Raman iar saracii, copii de taranca In claie de paie calcand printre stropi Si jalnic suspina o fata orfana A carei coliba luata din loc Zbura pe deasupra, lasa dar pamantul Pleca printre frunze, in loc efemer Si fata ramasa priveste cu mila Cum cerul se-nalta in nouri de fum Cum stropii racoare coboara pe dansa Si frigul patrunde prin carnea-i fragila E singura fata, suspina si plange, Ea calca pe paie, apoi prin namol Se duce saraca la casa de piatra La poarta sa bata, in ploaie, prin vant Raspuns sa primeasca, sa intre o clipa La vatra cea mare, sa simta caldura Sa dea sa plece cand ploaia inceata Dar semenii casei s-o vrea pe vecie In locul acela pustiu de iubire S-o vrea ca si fiica, ca sora, ca mama Sa vrea sa-i asculte, caldura sa-mparta Nu-n casa-ncalzita, cu vatra cea mare, Ci-n inimi de mama, de sora, de fiica Caci lumea e plina de-avuti si saraci Dar una-i caldura din suflet ce-alina Durerea, tristetea si nori inecati. Nu poti sa pretinzi ca iubesti adevarul De-alungi o copila in ploaie si vant, Pastreaza mai bine suava placerea Copile sa aperi de frig si necaz Caci dragostea noastra nu-i mare si-nalta Cand casa, caldura si vatra avem Mai mare-i iubirea de fata orfana Caldura primeste in suflet de-o vezi Si-apoi pe viata se-arata loiala Doar moartea mai poate s-o scoata din mreji, Iti jura credinta, o crezi, iti zambeste Aceasta e fata pe care-o visai Dar cand uitata-n coliba de paie N-avea cui sa-mparta Iubire, mult drag, Acum ai gasit-o, a venit sa te vada, Sfioasa a batut la poarta, in ploaie, Deschis-ai nu fetei pe care-o vedeai Ci dragostei insasi ce-si cauta Un suflet pereche, un inger asemeni Nu ploaie, coliba, sau vatra si casa, Ci inima aleasa de El, Dumnezeu!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate