| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ să fii bine, copilul meu   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-01-16 | | 
Mă trece timpul, parcă tot mai tare Mă poartă-n amintiri ce nu mai sunt, Mi-e greu să retrăiesc raze de soare A căror umbre sfârșesc în pământ. Sunt fructul copt al vremii de poveste Născut târziu, în mângâieri de ploi Am prins nuanță brusc - fără de veste - Și-am vrut să mă impart la cifra doi. Când ai mușcat cu poftă din culoare Pe buze ți-am fost gust de primăvară; Visez și-acum la clipele în care Mă inventam sărut, lumină... seară... Ai început să uiți. Îmi este teamă. Mulți visători te-ndeamnă să-i urmezi, N-am să te-opresc. Acum nu bagi de seamă C-ai început să crezi numai ce vezi. Voi înflori din nou, în primăvară, Din nou albastrul va zamisli splendoarea. Unde vei fi, femeie și fecioară, Să-mi simți aroma dulce și savoarea Din seva-mi nesfârșită? Prin ce locuri Cu umbre și lumini, intercalate, Vei rătăci - surprinsă-n alte jocuri - Căutând iluzii, prin lumi de mult uitate? Voi aștepta. Tu ești pământul meu! Sămânța mea nu știe să-ncolțească În alte soluri. Voi exista mereu În amintiri ce au să te hrănească... 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate