dintre toate planetele din galaxie
eu te-am ales pe tine să mă găzduiești
iar prin culoarea-ți vie a pământului
tu mă obligi pe veci să te iubesc

o minge albastră ce gândul îl reflectă
căldura o primești, ca viața mai apoi
cu bunele și rele în tihnă să se împace
tu ești o bucurie cu griji și cu nevoi

te definesc pe tine parte-n galaxie
și te dezbrac cu vorbe de duh adeseori
căci m-ai primit alături, cu brațele deschise
aici găsesc savoarea în clipe și fiori

din prea înaltul cer tu semeni pufuri albe
și lași o adiere să curgă printre nori
albastră-ți este apa, fluid de nemurire
tu dăruiești pe alocuri parcele de culori

mă rog acum în tihnă, a mea planetă mamă
și iți doresc ca-n vreme să nu te schimbi nicicând
să fi doar primitoare așa ca altădată
în galaxia noastră rămâi veșnic Pământ