Sulite de aur strapung adanc oglinzile ceresti,
Racla apei curgatoare soarbe canturi sufletesti.
Apa bea cristalul, soarele scuipa furtuna,
Caldura dueleaza astrele pana apare luna.
Atunci zeita gandurilor intelepte, acel astru feeric
E o fantasma-ntre fantasme-ntr-un peisaj himeric.
Voluptos isi varsa harfa in marea de-adancime,
Imbratisandu-i lumina scursa-n profunzime.
Doi imparati pe cer cu doua mantii diferite
Se dueleaza-n faima lor peste tari impadurite.
Apele uscate din noroiul lor sufletesc
Indreapt-al lor calvar spre tot ce-i omenesc.
Din mila pentru noi, revizuindu-ne soarta,
Ne trimit inapoi acasa, disturbandu-ne arta,
Si pornim izgoniti din a naturii imparatie
Doar din vulgara noastra lipsa de mizericordie.
Asa e. Lumea asta care o cream fara tact
Ne aduce chinuri grele, preschimbandu-ne-n abstract,
Caci prinsi in plasa discordiei nu avem scapare
Decat daca descifram a poetului scrisoare
Adresata noua, omenirii, ghemului de viermi stricat
Avertizandu-ne ca urmeaza haos neinduplecat.
Dar cine asculta de poet? Cine-i prost?
Cine citeste cuvintele astea fara rost?
Noi, vlastarii vesnic verzi din gura de rai,
Cu tinerete ce pururea se tine de noi scai,
Gura perfectiunii cu dinti albi si buza osoasa
Intr-un chip de piatra cu limba vesnic scoasa.
Suntem un grup de tarani rai si desfranati
Intr-un oras planetar sadit de laudati.
Ai istoriei bunici i-ati privit cu luare-aminte,
Ai istoriei nepoti ii veti gasi ca fara minte.
Asadar, bea din paharul tineretii, om batran,
Nu uita de drojdia vietii din al naturii san.
Slaveste-ti vrajmasii, cinsteste-ti aproapele,
Fii credincios, roaga-te fara sa-ti cada pleoapele;
Fii odihnit si pururi deschis spre Dumnezeu,
Asculta-I poruncile si fereste-te de ateu.
Ignora raul si gaseste-ti loc in lume
Printre cei copiati, icoanele postume.
Asculta-l pe poet, venereaza-i mesajul,
Fii intelept si nu-i cenzura limbajul.
El e un sfant pe pamant venit sa ne-arate
Ca nu s-a nascut ca noi, cu degetele innodate
Si ne va preda din podoaba sa,
Avand pururi dreptate.