Dragostea mea e Universul
Nemărginitul infinit
Al legilor perfecte
Ce nu se schimbă niciodată.

Când mă uit la Soare
Mă întregesc cu globul lui fierbinte
Și știu că mă dăruiesc
Celui ce mi l-a ales, Natura.

Alerg prin păduri
După Vântul
Cu care mă joc
Si obosită, mă culc pe flori

Mi-e dor de mângâieri
Si-atunci m-arunc în mare
Și-o las să mă dezmierde
Cu brațele ei reci

Noaptea, mă leagănă ușor
Iar Luna îmi povestește
Ce face Soarele când nu e lângă mine
Si-mbătată de iubire, adorm.