Vita

… o vită nădușită, ghemuită în ea însăși …
Povara o ducem în inimă.
Ne naștem gata plânși.
Ne-au copt mamele în pântecul lor în borhot de lacrimi amare.
Himenul zimțat al mamelor ne umplu de sânge.
Ne naștem sângerii și zgâriați, cu umerii oblici și oasele moi.
Ne naștem urlând de usturime, ne naștem lupește.
Steaua Polară e spartă-n argintul coasei bătute aseară.
Nu-i clopot ci țiuitură de coasă.
Þiuitură de coasă.
Batem coasa!