|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Doar apele poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Florina Daniela Florea [Florina ]
2005-01-04
| |
un râu rostogolește viu și albastru o plajă ruptă de stânci
urmele pașilor sunt cele dintâi semne
că pe-aici au trecut oameni pentru prima dată
cândva eram doar cerbul care bea apă
cândva eram doar rogojina din prispa unei colibe
cândva eram un trunchi biciuit doar de frunze
azi nisipul arde și pașii-s ca șopârlele
se risipesc ca zvonul purtat de apă
când stinge mireasma adunată de prin colțuri nevăzute
nimeni nu va ști de unde vin
pe maluri jungla își închide repede porțile
încep a râde și apoi a plânge
sunt femeia din mijlocul râului
și știu de ce e atât de frumoasă și tristă pocăința apelor
|
|
|
|