RANA ÎN LUMINÃ

De m-aș uita în rănile adevărate
aș vrea în burta mamei să fi mas,
căci rană-ți sunt, și sângerez păcate,
și cui îți sunt, și-n rana ta, popas –

și umbrei mele, nu îi sunt stăpânul,
și unde cade, n-am putere, n-am,
să-I țin Dumnezeirii tale, spinul,
cu năruitul suflet, să-Þi fiu ram –

de aș privi în rana de lumină,
aș vrea o veșnicie să fiu lut,
să nu cumva pe Tatăl să-L sărut,
pe rana Dumnezeului din tină –

atunci sărut doar rana din icoană
și neștiut, aș vrea să fiu pământ,
pe care picuri dragoste din rană
și arde-n turmă, fără un cuvânt…

4 iulie 2001