Ne costă atât de puțin să fim Oameni,
doar un zâmbet, un cuvânt, o privire...
E pavată cu regrete calea spre nefericire.

Nu striga, nu înjura, nu lovi, nu urî!
Imaginează-ți că Eu pot fi oricând Tu
și atunci ai să înțelegi, sper să înțelegi,
că de fiecare dată când lovești în mine
întâiul ești care pierzi.

Ne costă atât de puțin să fim Oameni.
Nu e filozofie, matematică sau ceva complicat,
e pur și simplu: câteodată tăcere,
alteori doar răbdare, mângâiere, un cuvânt așteptat.

Ne costă atât de mult să nu fim Oameni...
Și totuși, ce ieftin ne vindem cu toții!
Semănăm în suflet și-n urmă doar vântul
dar ne înspăimântă, la sfârșit, furtuna morții.