Iubito dragă, îți trimit imaginea unui loc din inima mea, în care am fost împreună într-o vară. Tot așteptându-ne natura s-a pregătit de zile înghețate. Ne oferă încă fructe chircite de măceș pe ramuri amorțite. Ierburile au murit în picioare cu ochii în depărtări nepătrunse. O geană de soare demo te caută printre vegetale arătând cu degetul locul în care nu ești. Nu se văd câmpurile, zările, lipsesc păsările, aerul mușcă din vii, perfect cristalin și defunct. E o tăcere asurzitoare, o mare de strigăt mut. Nu mă mai întreba despre vulturi. Foșnesc sub pasul vremii.
Te iubesc încă, te simt și îmi este dor de noi.