Cred ca ai mai multa nevoie sa te descoperi si sa-ti oferi raspunsuri, decit sa descoperi si sa demontezi fiinta ascunsa a altuia. Unul din cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le inveti sau sa le dobindesti este rabdarea. Observ de mult timp ca unul din punctele care te fac sa adopti o teorie sau alta, sau frinturi din ele sint intoxicate de gindirea occidentala. Nu vreau sa spun neaparat ca solutia consta in sincretismul predictionat de unele teorii, filosofii sau religii , dar cred ca trebuie sa scapi de curtea inchisa a germano-romano-elenismului, ca o imensa cursa intinsa pe milenii. Trebuie sa descoperi orientul, levantul, mistica budista-confucianista-zen-taoista. Orice deschidere inseamna posibilitatea unei descoperiri, iluminari, clarificari.
Oricum, intelegerea , chiar daca este necuantificabila, este limitata si, probabil superpozabila peste « libertatea » noastra de a intelege. Umberto Eco sugera in « Pendulul lui Foucault » acelasi program din care fiecare sintem doar o subrutina cu posibilitati restrinse, cu afirmatii binare, 0 sau 1, fals sau adevarat. Cred ca intreaga viata se desfasoara in acest sistem binar pe care cineva l-a intuit atunci cind a descoperit principiul de functionare al computerului. Nu vreau sa simplific lucrurile, dar gindeste-te ce decizii trebuie sa iei in fiecare moment – o decizie de tip da sau nu.
Largind sfera, eu sint tentat, in mistica mea chinuita sa-mi ofer raspunsuri superpozabile cu teoriile clasice si nu reusesc. De aici, poate, sentimentul meu de « inima impietrita » de care nu reusesc sa scap. Cred ca limbajul nostru superficial este rudimentar si ca exista alte forme de limbaj pe care le experimentam, dar pe care nu le putem impartasi. Marquez spunea ca « lumea era la inceput si existau lucruri pe care pentru a le putea denumi trebuia sa le arati cu degetul » . Teoriile cunoasterii sint partiale ca si legile simple ale stiintelor pozitive. Noi nu vedem decit o parte a acestor legi, ne ajuta sa stam intr-un echilibru relativ in picioare, dar nu ne ajuta sa vedem dincolo de orizont. Cunoasterea este infinita ca si timpul sau universul material, desi chestia asta cu infinitul mie imi da o oarecare nesiguranta-neincredere.
Omenirea merge inainte, poate pentru ca asa este programata. Unele din cele mai mari framintari ale omenirii sint legate de mantuire si de explicarea vietii. Exista un principiu ordonator care nu ne lasa sa ne abatem prea mult de la directie, si aici intervine problematica libertatii de decizie amestecata cu ideea pacatului originar. Esti liber , dar impurificat de deciziile tale.
Revenind la ideea « programului », nu poti sa nu te intrebi, de exemplu cum e posibil ca toata informatia necesara constructiei si formarii unui individ, indiferent ca este planta , animal, om, este strinsa intr-o celula neindividualizata, ca totul se formeaza prin diviziune celulara repetata pina in momentul in care lucrarea este considerata incheiata. Informatia universului este continuta si poate fi reprodusa din fiecare particula. Teoria matematica a fractalilor spune tocmai asta, desi acum e doar in faza de joc, copilaria teoriei. Fiecare parte repeta intregul, chiar daca nu vizibil. Deja mi se pare prea rece si prea calculat.
Uneori ma simt mai bine sa ramin la nivelul perceptiei senzitive si sensibile. Fara prea multa logica, fara interpretari. Sa ma simt ca un receptacul deschis care absoarbe energiile cosmice. Sa contemplu fara sa judec, doar cu bucuria ca exist si ca exista atitea lucruri care par neimportante , dar fara de care viata noastra ar fi mai pustie. Sa iau fara sa fur si sa dau fara sa sufar sau sa-i fac pe altii sa sufere. Si bineinteles, sa am oaza mea de liniste ( relativa) unde sa fiu doar eu, mai putin singur ca de obicei (suna paradoxal), unde sa-mi ordonez viata secreta care exista dintotdeauna si la care nu fac partas pe nimeni decit fragmentar. De multe ori m-am vazut in oglinda si masurindu-mi singuratatea am inteles ca nu exista singuratate mai mare decit cea in lipsa unui om caruia sa-i poti spune totul – cum se numeste aceasta categorie ?