Niciodată nu ne dăm seama cum trece timpul, ci când deja a trecut și îi facem cu mâna. Asta fac eu acum. Realizez și încerc să fac asta fără să-mi pară rău că timpul a trecut pe lângă mine și a smuls visele, frumosul, poveștile, speranțele și a adus realitatea, pesimismul și ochelarii invizibili cu care pot vedea lumea așa cum e: Murdară! Nu-mi pare rău și nu-mi curg lacrimile. S-a mai închis un capitol din viața mea: visele și speranțele în mai bine. Nu poate fi mai bine sau mai rău, e așa cum e și trebuie să trăiești, să înveți să prețuiești fiecare clipă. Am realizat că trebuie să fiu așa cum e lumea pentru a nu fi călcată în picioare și pentru a putea trăi: murdară pe dinăuntru, dar păstrând o puritate ascunsă, care va putea ieși la iveală când va simți și alți oameni cu aceeași puritate. Dă și tu cum dau și alții! Dă fără părere de rău! Tu contezi, tu și numai tu! Trăiește viața ta, nu a altora și încetează să crezi în mai bine, pentru c ă el va fi când va trebui! Trăiește răul sau binele în forma din fața, din spatele, din dreapta și di stânga ta. Trăiește cât poți, cum poți mai bine, dând în orice, în oricine pentru fericire. Jegos într-o lume jegoasă!