Intr-o zi, un prieten mi-a cerut sa ii scriu o poveste cu un motan si o floare. Asa am inceput sa scriu, zi dupa zi, povesti pentru prietenii mei. Intamplari din viata mea plictisitoare vazute prin ochii unui motan nastrusnic care are o prietena poetesa si tare filosoafa. O joaca. Imi place atat de mult sa ma joc!
La indemnul lor, am trimis cateva episoade la editura electronica www.liternet.ro . O alta prietena, aflata la mii de km distanta mi-a facut ilustratiile. Asa a luat nastere „primul meu copil” intitulat „Motanul Suki si floarea”, de care sunt atat de mandra. Si atat de emotionata incat acum ma tradeaza cuvintele. Va invit sa pasiti in lumea povestilor mele!

si un fragment din prefata cartii:


//El se plimbă mereu, pândește, răscolește, se învârte în jurul picioarelor stăpânului, cotrobăie prin pod și apare plin de praf de la urechi până la lăbuțe. Ea, în schimb, nu părăsește niciodată camera caldă, locul de la fereastră, ghiveciul. Și își mai dă și aere înțelepte, deși nu e o floare de grădină sau de pădure, iar prin fereastră nu vede decât o bucățică de cer.

Dar împart aceeași cameră, același stăpân, aceeași iarnă. Căci la un moment dat vine iarna. Poți să-ți dai seama după copacii negri și după cum îți îngheață lăbuțele când ieși la plimbare. Dacă ești motan. Dacă ești floare, bucățica de cer e atât de închisă, încât tot plictisul din lume ți se lasă peste frunze...
Iarna... Dar nu vorbesc numai despre iarna cu Moș Crăciun, Anul Nou, florile de gheață. E și iarna fără plimbări, fără soare, fără frunze, iarna care poate să-ți taie tot entuziasmul.

Dar câte nu se pot întâmpla într-o cameră caldă. Dacă ești motan îți poți găsi locul ocupat de oameni sau de gutui, poți să suporți vizitatori cu idei năstrușnice "pisicile nu au ce căuta la masă", poți să te trezești îngrijorat de paloarea sau de absența prietenei tale cu frunze. Poți să-i faci portretul albastru sau să nu poți să dormi pentru că în pat a mai apărut un om.

Dacă ești floare poți să compui poezii, să fii invidioasă pe florile de gheață, să faci o minune: un lăstar nou, să-i dai sfaturi prietenului cu ochi galbeni când e îndrăgostit și să nu poți să dormi pentru că steaua strălucește prea tare.

Iar dacă ești om și nici de tine somnul nu se lipește, nu-ți rămâne decât să te ridici și, în pijamaua albastră cu pești roz, să te așezi în fața computerului și să scrii - sau să citești - mici întâmplări filtrate și transformate ca prin obiectivul unui Zenit.

O carte despre prietenie. Despre ce simți tu și ce simte cel care te susține când ți se împleticesc picioarele. Sau lăbuțele. Sau rădăcinile.


Corina Ungureanu. www.liternet.ro
cartea este aici : http://editura.liternet.ro/ebooks/dstanescusuki/dstanescusuki.pdf

/