Pic, pic, pic...lacrimi, tristete. Inchid ochii si visez, zimbesc, oftez. De ce viata nu este ca un vis frumos? De ce trebuie sa vad ceea ce este murdar in ea?
Asa ca inchid ochii si visez ... la cimpuri verzi, munti, paduri, la un castel, la o poveste, la dragoste.
Pling pentru ca nu eu am ales timpul in care sa ma nasc, pentru ca nu vreau sa traiesc intr-o era moderna, pentru ca sint nefericita.
Inchid ochii si iar visez. Vreau sa ramin blocata in acel vis frumos, intr-un castel, linga un print, sa ma trezesc dimineata sa aud sursurul apei, fosnetul frunzelor, muzica unor tigani nomazi, sa aud cintecul iubirii...
Vreau sa mor si sa ma nasc iara intr-o poveste cu zine.
Deschid ochii si pling. Sint trista, apoi zimbesc pentru ca din acel vis am furat mirosul fericirii.