Cele din urma frunze planeaza în ritm de vals mortuar peste cimitirul sufletului zgribulit. Un singur mormînt verde, viu, de marmură sacră, vegheaza asupra întregului odată atît de înțeles. Păsări amutite de dor nu mai au grai. [El nu vrea sa le creadă] Petale de trandafiri picura sînge. Nu mai au tepi, doar vesteda tulpină spiralata de setea pasiunii si-aruncata fără milă după gratiile sufletului. Scheletul amintirilor transpuse în copacii goi, invalizi, cufundati în hibernare tardiva, se clatină strigoi în decorul sufletului. Oglinzi eclipsate tînjesc necontenit aceelasi inger cu sclipiri de smarald.