poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1710 .



Belstemul
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Geea ]

2004-10-22  |     | 



Nu cred in tot ceea ce vad, desi - uneori ceea ce am vazut i-a amutit mai mult pe altii decat pe mine...

Fostul meu coleg din anii de liceu M. Profirescu, dragul meu prieten, si nu iubit, asa cum dorea el să-mi fie, a fost primul om pe care l-am vazut cu părul valvoi intr-o noapte la aniversarea zilei lui de nastere. Nu era o noapte racoroasă, asa ca am iesit cativa din casă in curte sa privim stelele, sa radem, eu stiu... aveam 18 ani cu totii. M.P. a incercat să mă strangă in brate mai mult decat ar fi impus-o prietenia, l-am impins spunandu-i ca niciodată intre noi nu va putea fi ceva asemanator cu dragostea... fiindca iubeam deja pe cineva, pe un cineva intalnit in copii ordinare, dar pe care urma să-l intalnesc intr-o zi in original... A incercat iar să mă ia in brate, crezand ca glumesc... numai că, in acel moment a inceput sa tremure si să strige ca o oaie cu cap de om ii spune să nu se mai apropie de mine. Mi-am zis că are halucinatii, ca nu e zdravan, dar si un alt coleg a fugit in casă pentru a-i chema pe toti să vadă sub un pom, o oaie cu cap de om care vorbea. Halucinatie colectiva? Nu stiu, m-am suparat si am plecat acasă... eu una nu vazusem arătarea, nici nu m-am uitat in directia aceia, eram prea furioasă pentru a băga in seamă o chestie optică sau ce-o fi fost.
Mult mai tarziu am aflat ca in zodiacul chinezesc eu eram si mai sunt sub semnul oii-caprei. O coincindenta mi-am zis..nimic spectaculos...
La 21 de ani aveam un prieten la care tineam foarte mult, o frumusete masculină - o altă copie a aceluia pe care il iubeam fără a-l cunoaste incă... Intr-o bună zi i-am spus ca seamnă cu cineva pe care incă nu-l cunosc si ne-am despărtit prieteneste. Vorbeam la telefon, ne mai intalneam, dar in nici un caz nu se mai punea in discutie un posibil viitor intre noi.
Intr-o noapte, stand cu o prietenă la televizor am auzit pe cineva in curte strigandu-mi numele. Am rugat-o pe Anita sa meargă ea la fereastră să vadă cine avea nevoie de mine la acel ceas innoptat. Eram tehnician veterinar si mai veneau oamenii cand se intampla sa le fie un animal bolnav... Ma chemau si ma duceam unde era nevoie de mine. In noaptea aceea la fereastra mea era un Caine mare si negru care spunea numele meu. Anita inlemnita mi-a spus ca nu poate crede ceea ce vede. Am sarit din pat si am vazut si eu cainele acela ce ma privea cu o durere fără margini. Si-a coborat labele de pe pervazul ferestrei a mers in patru labe pana la gardul destul de inalt pe care l-a pasit Omeneste... Aveam doi caini in curte care latrau la oricine ar fi intrat in curte... In noaptea aceea cainii mei stateau nemiscati, ca sfinxii langa fantana, scanceau...abia dupa ce a inceput sa bata vantul, imediat cum a trecut cainele urias peste gard au inceput sa latre ca la sălbăticiune.
A doua zi, o prietenă mi-a dat telefon si mi-a spus ca amicul meu fusese dus cu salvarea la spital cu o hepatită foarte urată, si ca mă tot striga pe nume... Mi-am zis ca este iar o coincidentă... o halucinatie... chiar dacă, la scurt timp mi-am facut bagajele plecand definitiv din agricultură...
A mai fost o intamplare ciudată, am visat un bărbat inalt, cu niste ochi ce nu pot fi descrisi... Acesta mi-a venit la usă, mi-a vorbit, era un rătatăcit, venea de la o manastire si se ducea la mănăstire... Mi-a spus numele mănăstirii, l-am căutat mult, foarte multi ani, voiam să-l mai vad o singură dată...l-am găsit acum cativa ani, nu in mănăstirea al cărui nume il stiam de atunci, de foarte de multă vreme. Nu in mănăstire l-am gasit ci in cimitirul manastirii, murise cu o suta de ani inainte de a-l vedea eu la mine in curte...


Aceste halucinatii, intamplări ciudate m-au făcut ca in ziua in care mi-am dat seama cine era omul pe care il iubeam să fug, să mă ascund... să mă autoconving că mi se pare că iubesc, că nu pot iubi, că n-am voie să iubesc ceea ce iubisem si aveam să iubesc fără voia mea.
Cei care s-au indrăgostit de mine au avut intr-un fel sau altul de suferit... unii au incercat să se sinucidă, altii au ajuns la balamuc...
Mai bine nu, nu-am vrut sa risc, să-i fac rău fără voia mea acelui original ale cărui copii au avut astfel de suferinte...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!