poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-11-11 | |
Si zbor…si zbor…STOP…de la capat…
Zbor…zbor…am picat…picaj latent de viata sparta in cioburi de coshmar adorat in nefiinta…. Pic…pic…STOP…de la capat… Nu ma zbor…nu mai pic…m-am plictisit de eul meu bizar si gol de amintiri…le-am uitat… Aberez…amintirile nu se uita…se adora, se plang…se slavesc…nu se uita… Dar eu le-am uitat…sunt prea ignoranta in drumul meu, dureros de ocolitor ca sa mai am timp de ametitoarele trairi anterioare…ma uita ele pe mine… Sunt…si atat…verb…ciudat de scurt…si mintea mea un pic analfabeta se intreaba daca e suficient pentru a forma o fraza…nu vreau sa stiu… Nu scriu pentru fraze…pentru sens sau filosofie…nu vreau ca nimeni sa rastalmaceasca ce scriu acum… Limite lipsite de metafore, comparatii si cuvinte…unul dupa altul…puncte de suspensie…. Si tigarea fumega in scrumiera…plamani amari de drog ushor…dependenta ametitoare, isesizabila… M-am calmat… parca as plange…dar…descatusarea m-ar adormi…somn patetic de fiinta nestiutoare… De ce as stii?…ca sa raspund la intrebari?..eu nu raspund la intrebari…n-are cine sa ma intrebe… As incerca o metafora…dar probabil ca vor fi doar cuvine succesive fara valoare concreta…. Am uitat cheia casei in buzunarul de la piept al armurii ruginite ce imi acopera trupul de secole…desi sunt copil…si dorm iepureste sperand ca o banala si uitata specie pe cale de disparitie… Cercetatorii intarzie…poate ca nici n-or sa mai vina…ii astept totusi…conditita ce mi-au impus-o stramosii ma obliga…si ii privesc cu dispret pentru asta… dispret = (prin definitie)…sa mai bine nu…dictionarul e mult prea departe, iar eu mult prea aproape…departe de ce?…de incercare… Parca mi-e somn….si e cald…putrefactie a spiritului…. Totusi am sa ma duc in pat…am sa imi aproprii ploapele…ca sa pot astepta cosmarul ce nu ma cruta niciodata… Mi-a devenit prieten de suspine… Plec sa ma regasesc in latenta si patetism ironic…pentru ca stiu ca maine inima imi va bate tare iar eu ma voi stradui sa respir mult prea cald… Si totusi gheata respira…1…2…2…3… Uitasem sa numar….poate e din cauza ca mi se inchid ochii mult prea repede…mult prea des… Am ametit de la clipirea asta uniforma….mai bine nu clipesc deloc…ca si cum ar fi posibil… La mine…orice…daca vreau… Desi stiu ca sunt comuna…mediocra…. mi-e frica….
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate