Cineva spunea odata ca „a iubi o ora e animalic;a iubi o zi e omenesc;iar a iubi o viata e divin".Eu indraznesc sa completez acest adevar cu urmatoarea fraza:a nu iubi este o tragedie.(si pt tine si pt cei din jurul tau).Si cand nu iubesti timpul sta pe loc dar tu imbatranesti,iar toate frumusetile acestei lumi(si Doamne,sunt extraordinar de multe)nu le poti avea sub nici o forma.Le vrei,sti ca exista dar nu le poti vedea si cu atat mai putin nu le poti avea. Dar ce poate fi mai frumos decat sa iubesti?Sa simti ca toti sunt la picioarele tale,ca lumea in intregime este a ta.Si cand iubesti totul este posibil.Eu nu sunt poet,nu indraznesc sa ma gandesc la asa ceva,dar iubind am avut inspiratia sa scriu aceste versuri.Cine le va citi nu le va citi in intregimea lor,nu le va citi cu ochii cu care le-am citit eu si nici nu le va intelege in intregime.Le va citi cu ochii unui cititor.Un simplu cititor.Sper sa nu jignesc pe nimeni cu aceste cuvinte dar eu consider ca o poezie nu poate fi inteleasa asa cum o intelege cel care a scris-o.Si nici nu pot fi facute comentarii prea ample despre acea poezie de catre o persoana care nu cunoaste cu adevarat pe cel ce a scris-o.Si mai mult de atat,daca poezia este dedicata cuiva sau in memoria cuiva,poate fi inteleasa doar daca cunosti cu adevarat si acea persoana.Aceasta este parerea mea si cred ca toate operele unor mari poeti vor ajunge sa fie intelese din punctul de vedere a celor ce le comenteaza.O poezie trebuie luata ca atare.Sa o citesti prin ochii celui indragostit,sa o traiesti,iar dupa aceea sa incerci sa o intelegi.Cu trecerea anilor vom ajunge sa deformam tot ce a vrut sa spuna un geniu ca Eminescu,care totusi a avut poate mai multe momente de romantism decat de geniu…Si prin asta a devenit geniu.Eu continui sa cred ca daca dragoste nu e,nimic nu e.