poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-06 | |
Uneori simt asa o plictiseala de viata asta…Mi-e rusine sa o spun chiar si numai pentru mine! Dar ce sa fac, asta-i realitatea! Mi se par obositoare reluarile acestea! Ma scol la ora 6,15, pun apa pentru ceai la fiert si merg la baie, (pana si folosirea zilnica a periutei de dinti sau schimbatul sulului de hartie igienica mi se par stresante) ma intorc la bucatarie si pun floarea in ceai si cafeaua in filtru. Pisicile miauna si trebuie sa le dau mai intai lor de mancare pentru a mai putea face ceva in liniste. Un alt factor de stress este pentrua nu face mofturi, pentru a manca si a nu pleca cu burta goala la scoala, sau la servici?!.. (Nu pot sa nu ma gandesc ce simplu era odata cand nu aveam decat magiun sau in cel mai bun caz miere de albine! Nu mai trebuia sa “diversific”!) Ma duc in graba sa o trezesc pe Elena, pentru ca Mircea incepe cu 30 minute mai tarziu. Ma intorc si torn ceaiul (sau laptele cu cacaua, sau cu nesquik, sau cu 3+1) pentru copii si cafeaua pentru Romica. Pun pe o tava cafeaua si micul dejun pentru capul familiei si i le duc la pat! Merg in camera copiilor si-l trezesc si pe Mircea sa vina la masa! Cat timp mananca ei eu strang patul si ma uit la sterile de la TV. Copiii pleaca pe rand, urmeaza si Romica sa plece iar eu deschid computerul si incep activitatea mea de proiectare in liniste, intr-o liniste dureroasa, pentru ca picioarele-mi sunt umflate, spatele ma doare, mi-e greata de parca as fi insarcinata, macar tusea a mai trecut!...Incep sa lucrez cu repulsie dar cu speranta ca pana la urma ma va cuprinde din nou acea „febra a creatiei” ca altadata.
Nu, ca altadata nu mai este, si nu va mai fi, dar usor, usor intru intr-un ritm care-mi permite sa si termin cate o lucrare din cand in cand. (Si culmea este ca asa mai putin si mai rar lucrand castig mai mult decat o faceam cand eram la !) Pana nu de mult simteam si traiam cu totul altfel aceleasi lucruri! Fiecare dimineata era o bucurie. Fiecare zi un prilej de cautari de descoperiri. Fiecarei inceput o noua provocare. Fiecare sfarsit un prilej de evaluare…Ce s-o fi schimbat oare? De unde aceasta blazare!?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate