poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-06 | |
Au înghețat fructe în genotipul luminii tradusă liber de retine incandescente de aviatori imitând zborul cocorilor desenați pe tavanul camerei mele de cineva - nu știu cine - întotdeauna ne veghea din întuneric când eram mici, iar perdelele se umflau cu încă o viață când a noastră părea mult prea străină comparată cu cea presimțită în fluturarea aromată a aripilor cocorilor, nici ei nu au fost niciodată acolo.
auzi diminețile târșâindu-și picioarele obosite lăsând în urmă miros de noapte încercănată colorat de cel al uleiului încins, jos cineva prăjea poate ouă, astăzi este prea mult pentru ființa firavă ce-și număra clipele răsturnând încă o bilă pe podelele umede așteptând clipa în care ar fi încetat să cadă, și n-ar mai fi văzut-o lunecând până la ziduri ridate de atingerea ochilor mototoliți în presimțire tot aici, era din nou tot aici. nici o dimineață nu va mai vrea să fie ca alta vor fugi agățându-se de brațe dezgolite de iele prinzând în cercuri pereți si scaune iar ușile vor înceta să mai despartă, ultimele camere în care se vor putea ascunde vor fi viduri lăsate la întretăierea privirilor descompuși vor umbla pe stradă având câte un vis pentru fiecare trecători grăbiți vor putea să-i culeagă, dar de umblat vor umbla întotdeauna singuri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate