Mai stii minte? Voiam să schimbăm lumea, să o facem mai bună si mai frumoasă - intelegand - mai corectă...
Eu, cu visele mele, cu certificatul acela de nastere al neamului tău, cu nemuririrea si vitejia strămosilor, cu vesnicia aia născută la sat...
Tu, cu drumurile, cu toate rafturile bibliotecilor, cu toate iubirile, cu toate sperantele lor si ale tale, desigur...
Eu, cu spaima - de viitorul pruncilor - de după - clipa noastră de luciditate, tu, cu universul răsărit in apus...
Zădărnicie, praf si pulbere, clase, lume bună si lume innebunită de aceiasi lume bună... Hotar amar - intre noi, cei de atunci si cei de azi... N-ai vrut să stii minte că mie nu-mi sade bine imbrăcată in minciună, că nu stiu să mă mint si nici să te mint...
A fost clipa in care coplesită de gunoaiele strălucitoare am spus: Pană aici, sunt prea mică pentru un război atat de mare... si, nu cred că dusmanul de ieri imi e prieten si tovarăs de durere azi...de fărdelege - poate, numai că, nu vreau să mai stiu cat de murdar e drumul salvării... spre iad.
Te-am rugat să lasi naibii argintii, laudele, minciunile...
Te-am rugat să rămai adevărului frate...chiar dacă in adevărul acela erau serpi veninosi...oricum, veninul acelora nu era ca veninul acestora cu care stai la masă.
S-a făcut tarziu, prea tarziu...si-mi iau aripile si dorul... mi-e pană peste poate ce va fi să fie...
Trebuia să mă crezi, trebuia să stii minte că nu stiu să mint atunci cand vorbesc de viitor...



Am intalnit o femeie deosebită, ce mi-a spus că a iesit din politică fiindcă nu mai putea respira de atata minciuna si mizerie... Femia se numeste Adriana M. Mi-a fost si-mi este dragă, si mai dragă - fiindca a iesit din cloaca aia numită partid...