"Team building" este o sintagmă de sorginte americano-modernistă, ce desemnează un soi de manifestare colectivistă, organizată la nivel de sereleu pe principiul democratic al voluntariatului instituționalizat. Sub această generoasă deviză și sub atenta îndrumare a patronilor de tranziție, participanții - în fapt colegi de serviciu - se reunesc înafara orelor de program și deci înafara ștatelor de plată, pentru a petrece în mod constructiv parte din timpul lor liber, ocazie cu care se pun bazele unor viitoare producții record sau targeturi de vânzări, mai mult imaginare decât îndrăznețe.
La fel ca la Olimpiadă important e să participi, dar din cu totul alte considerente. Ați ghicit desigur, cine nu e cu noi e împotriva noastră, iar șeful are întotdeauna deplină competență și mai ales ... dreptate. Astfel, cei implicați (era să zic manipulați) au ocazia să lege noi prietenii sau să dezlege adversități cu vechime. Ca efecte cu totul și cu totul colaterale, putem nota doar nașterea unor bisericuțe noi sau consolidarea celor tradiționale, prin cooptarea de noi membri. De regulă, sunt organizate și întreceri sportive dotate cu premii generoase, constând în strângeri de mână colegiale sau zâmbete ușor schimonosite din partea șefilor de departament.
La finele acestei paranghelii ieftine, societarii se declară în unanimitate, complet reconfortați și dornici de a se reîntoarce la rutina cotidiană. De asemenea, ei nu uită să-și reafirme atașamentul total și necondiționat față de obiectivele mărețe, ce stau în fața lor tocmai pentru a fi depășite. Doar cascadele de urale și aplauze, specifice unor scenarii până nu demult uzitate, au fost înlocuite cu focurile de artificii.
Concluzionând, "team buildingul" poate fi privit mai întîi ca o componentă importantă a managementului resurselor umane. Apoi, drept cea mai neinspirată variantă de răspuns la întrebarea: ce faci în week-end? Nu în cele din urmă, ca o modalitate perfidă de a-i menține pe angajați în formă maximă și cât mai departe de valori proprii, cum ar fi: familia, prieteniile adevărate, hobbyurile sau nevoia acută de Dumnezeu. Adică - citându-l pe distinsul senior al gazetăriei noastre, domnul Tudor Octavian - "o încercare de a submina prin exprimări ingenioase, concepte ce nu admit compromisuri".