Un tremur ușor se scurge printre fibrele timpului și incă o greșeală a naturii: un alt visător. Încă o lacrimă printre alte forte puține sincere. O dorință de iubire și de stare de fapt. Neexplicabil. Nelamurit. Un alt rid printre alte putin reale. Neștiut.


I.

Peisaj tomnatic cu frunze uscate ce plutesc în aer trist. Melancolie și dramă.
Un vis nedeslușit. Poate frumos dar de neîmplinit.
O lungă căutare și un trist ideal de împlinire de iubire sau de amar. Cine mai știe ce mai e bine sau ce mai e rău acum în era luminii... poate nimic .... o tristă tragedie a unei inimii singure ce poartă cu sine sentimente ascunse pe care le împarte nevazut în dreapta, în stanga.... o trista melodie a unui suflet gol....... caldă comedie ..........
.... și tostu și slavă visătorilor........

II.

O iarnă albă cu acelea și vise poate mai triste sau poate mai ample dar tot mai ascunse.
Nel ă murit dorință de viață sau de iubire. O altă clipă cu mult mai amară și mai adâncă de suflet hoinar. E doar o clipă în zborul spre ideal .... un zbor cu aripi frânte de alți zburători.... ......
....... dar au o șansă acești visători......


III.

... și verde de primavară. O alta etapă .... poate mai
tânară dar cu mult mai de dramă... o dramă prezentă în suflet și oase .
O alta speranță pentru aceea și licoare de suferință. Același zbor cu mult înfrânat. E așa de departe....
..... dar visatorii înca visează ......

IV.

O vară tarzie cu miros cadaveric. Același vis zbuciumat apropiat de sfarșit în triluri mărețe, fara emoții. O prelungire macabră a unui destin strivit... Un zbucium in van fară tință precisă, finalul fiind cunoscut.
Un chin episodic de visător.
O sansă ratată .

EPILOG


Un visător... doi visători... puțini la număr, așa puțini că se știe sfarșitul. Un zbor cu aripi scurte. Un zbor absurd.
Păcat. Trăiesc o viată cu o speranță si abia in clipa în care mor zborul incepe..........

ȘI TOTUȘI SLAVÃ VISÃTORILOR