Ai dreptate... nu stiu iubi, fiindcă nu am măsura iubirii, adică aia cu "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti"...
Promit să incerc... uite, de săptămana viitoare, promit să-mi sărut degetul mic (de la picior) de trei ori in sase zile!
In ziua a saptea mă voi odihni... Sunt cinică?! Ti se pare, nu sunt in nici un fel... semăn cu mine, plictisită de niste priviri, maini - ce mă vor prizonieră, invinsă... Nu-mi plac ochii melci pe coapsele astea nu atat de frumoase, cat incă bune de drum... la drum, la mers...
Adi a fost singurul bărbat (aflat in carje) care mi-a admirat picioarele pentru utilitatea deplasării pe aici printre oameni si fapte... Ei bine, pe el, chiar l-am iubit... desi nici atunci, nu mă iubeam pe mine... imi eram aproape, mă stiam, mi-era bine cu mine... mi se părea aiurea să-mi declar mie că-mi plac... o spuneau altii, altele... era suficient.
Pe tine nu te pot iubi fiindcă n-am nici un motiv ca să o fac... ai să vezi, după ce voi face exercitiul acela cu sărutatul degetului mic de la picior... ajungand in cele din urmă să mă si iubesc, cred că tot nu voi fi in stare să te las să-mi săruti nici măcar umbra piciorului... Degetul acela mic, al meu desigur, va fugi cat va putea de iute cu mine si pentru mine in alt loc unde tu să nu fii...
Promit totusi, să-ti urmez sfatul... incep cu duminica, inchide naibii, usa aia pe dinafară, mă odihnesc!!!