-De ce vrei tu sa ma scoti acum in oras Roxana?
Mangaie parul blond carliontat al fetei si o saruta usor pe buze.
-Parca ai fulgi in loc de buze.
-Si ale tale parca sunt de zapada. De aia m-am indragostit de tine.
-Doar din cauza buzelor?
-Si a ochilor ca cerul.Parca ma vad in ei cand eram copil..
-Fugi de aici! ma vrajesti!
-Serios!
-De sa nu stam aici, te tin in brate, facem dragoste...
-Ii dam dragostei o pauza, pana la noapte. Vreau sa ma plimb putin pana la verisoara mea la caminul studentesc.Nu am mai vazut-o de ceva vreme.
-Dar dragoste , studentii au fost trimisi acasa. Caminul e gol.
-S-a mutat in gazda , trebuie sa mergem sa o vedem!
-Tu vezi ce e afara?
-Recunoaste ca ti-e frica!
-Mi-e frica. Recunosc! Aseara au murit oameni in oras. Nu vreau sa mori.Cum as putea trai fara tine?
-Nu se moare din atat. Hai sa mergem!Si apoi crezi ca as mai putea tine capul sus printre colege daca stau ascunsa?
Fata supla cu mijlocul ca spicul de grau sari vioaie din pat si se repezi la pufoaica atarnata in cui.
-Hai Andrei! Iasa soarele din nori.Salut soare! Te iubesc viata! Lasa frica si hai sa colindam orasul!
Fara chef Andrei se imbraca si porni pe strada alaturi de fata care continua sa cante si sa danseze.Se oprira la Opera pe trepte nu departe de trupele armatei care priveau absente la vanzoleala oamenilor. Un lent major striga printre dinti:
-Plecati acasa! De ce ma obligati sa va omor?
-Ati omorat copii ieri! Criminalilor! Voi sa plecati acasa!
Vuietul se amplifica si lumea se aduna tot mai multa pe trepte strigand in cor '' fara violenta'', libertate si lozinci impotriva conducerii.Undeva in dreapta se vedeau blindatele armatei aliniate si o femeie in varsta se ruga de militari:
-Mai copii! Mai copii, nu va omorati fratii! Vin sarbatorile si nu e bine sa curga sange! Aveti si voi frati!
Militarii se regrupara si lent majorul intra in mijlocul lor ridicand din umeri.Pe trepte se canta Desteapta-te Romane! iar steagul gaurit flutura pe deasupra tuturor.Ca la un semnal se auzira pocnete si cel cu steagul cazu printre randuri scapand tricolorul. Se intetira strigatele iar cativa copii fugira care incotro strigand, urland.Pe trepte mai erau intinse 6 persoane si o masina de salvare ridica trupurile. La coltul catedralei grupul se forma din nou si un baiat se ridica deasupra ca sa vada mai bine. Fu lovit direct in cap si se prabusi cu un icnet.Cei mai curajosi facura paravan in jurul ranitului dorind sa-l protejeze.
-Roxana hai sa plecam de aici!
-Sa plec de aici? Si sa ma ascund ? Si sa stau sub pat?
Se apleca langa baiatul lovit si ii puse mana la gat.
-Sa ma ajute cineva!
Patru baieti il ridicara pe cel impuscat iar un preot deschise usa catedralei.Momentul cand fu pus jos din capul lui se scurse o cantitate mare de sange.Pe pardoseala se forma o baltoaca rosie .
-Sa chemam o ambulanta!
-Parinte ieri ati lasat copii sa moara pe trepte! Va bate Dumnezeu!
Pe data de 17 cativa copii, tineri isi cautau refugiul in catedrala ca sa scape de carnagiu dar cineva le inchisese poarta lasandu-i sa moara cersind izbavire, cerand salvare.
Parintele ridica din umeri si isi feri privirea. Se uita la ranit si zise:
-Doar Dumnezeu il mai salveaza! E mort.
-Hai Roxana! Trebuie sa plecam!
Iesira prin ploaia de gloante , pe trepte zaceau tineri iar fumul invaluia ca un giulgiu cu miros de praf de pusca.Nu departe de catedrala militia facea arestari cu duiumul ba chiar in dreapta o femeie impusca in cap pe cei care-i prindea.Iadul era pe Pamant iar raiul devenise rosu, rosu ca sangele.
O apuca de mana si fugira prin parcul din imediata apropiere a catedralei. Un baiat imbracat intr-o haina albastra se taraia bolborosind niste cuvinte in timp ce lasa in urma lui o dara de sange.
-Dumnezeule mare!!!!!
-Unde ma tragi asa de mana? Ai innebunit de frica? Nu vezi tancurile? Te-a orbit lasitateaaa!!!
Se rupse de el si porni sa alerge in directia opusa impreuna cu un grup la fel de speriat.Andrei veni foarte repede si fu inghitit de grup tocmai cand intrau pe podul de peste Bega.Cei din fata isi stransera mainile caci la 50 de metri aveau scutieri.
-Suntem prinsi in capcana! striga cineva care o rupse la fuga bezmetic.
-Mergem catre ei! Sa le aratam ca nu ne este frica!
In mijlocul grupului, mama , tata si o fetita cu parul negru.Secunda urmatoare primul rand cazu iar tipetele si vaietele se intetira.Cei din spate venira gramada peste primii si Andrei aproape fu calcat in picioare. Ridica doar capul si apuca sa vada cum fetita statea langa mama ei cazuta cu fata in sus.Isi facu loc cu greu si o lua de jos spunandu-i:
-Trebuie sa traiesti! Trabuie sa traiesti si sa povestesti!Mama ta doarme.Tu trebuie sa traiesti!
Batura in retragere lasand in urma o gramada de oameni morti sau raniti.
-Esti bine Roxana? Esti bine?
Se uita la fata ei ravasita si realiza ca pierdu-se fetita.
-Sunt bine. Dumezeule! Ne omoara ca pe caini!Criminalii!
-Nu avem timp de lamentari! Au pornit catre noi!
Intr-adevar plutonul de scutieri pornise catre cei ramasi in viata facand arestari masive.
-Fugi! Fugi cat de tin picioarele! Fugi!
Peste tot se auzeau sirenele masinilor de salvare iar intunericul se lasa crud ca o prevestire.In dreptul Podului Decebal lumea statea adunata ca la circ si fata se strecura intre ei.
-Din dreapta nu se vede nimic. Am auzi motoare daca ar fi acolo. Sunt sigura.Daca stam uniti nu ne pot dobori.
-Roxana, presimt ca o sa iasa urat, hai acasa!
-Pleaca acasa! M-am saturat sa ma tragi dupa tine! Pleaca!
Vedeai oameni de toate varstele ,bunici cu copii, muncitori dar foarte putini studenti.Se aprinsera lumanari iar cineva rosti Tatal Nostru.Curand grupul deveni masiv si toti rosteau rugaminti tinandu-se de maini ba chiar ingenunchiara pe asfalt.De pe celelalte strazi veneau oameni care povesteau ce se intampla in oras:
-Mor cu gramada in Calea Lipovei, trec cu tancurile peste ei dar nimeni nu renunta. Am auzit ca au tras si din masinile de salvare. Sunt sute de morti acolo.
-Si in piata 700 au omorat oameni! Canaliile! Umbla vorba ca ea vrea sa ne bombardeze.

La ora 18 grupul se incolona spre Calea Girocului iar din intuneric gloantele ii lovira in plin. Cei care reuseau sa scape ajungeau fie in duba fie sub senile.
-Nu vreau sa mori aici!
Fata se arcui pe spate si cazu moale in bratele lui Andrei.
-Roxana? Roxana? Roxana nu e o gluma!Nu e o gluma auzi?
Se uita la chipul ei si-i mangaie fata cerand indurare.Lumea alerga disperata iar din loc in loc se prabusea cate unul la marginea trotuarului. Fugi ca un nebun si se puse in fata unei dacii rosii:
-Te rog! logodnica mea e ranita!
-Sa nu-mi patati husele! Va pun sa platiti!
-Condu! Condu lua-te-ar dracu cu husele tale!