poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-03 | |
Când zeci de oameni pretind că știu să trăiască mai bine decât noi și încearcă să trăiască ei și pentru noi, fugim ... Fugim pentru că știm că nimeni nu are dreptul să ne scindeze, pentru că fiecare din noi trebuie să respire altfel ...
Unii înglobează exteriorul în sine, alții se înglobează pe sine în exterior, iar alții rămân blocați în forul lor interior, așteptând sau poate neanticipând ceea ce va urma, neprevăzutul ... Unii au curajul de a accepta o idee, alții fac imprudența de a învăța un alt mod de viață; dar ce poate fi bine pentru mine te poate ucide pe tine ... Și atunci ne rupem unul de altul și ne pare rău ... Și ne întrebăm dacă vom fi vreodată în stare să alegem ce e mai bine, ce naște mai mult și ucide mai puțin, ce e capabil să producă o stare de liniște constantă și intangibilă ... a te scinda pe tine însuți sau a dărâma puntea cu alte suflete? A accepta să exiști tu pentru lume sau lumea pentru tine? A te resemna cu vina de a fi un introvertit sau cu rușinea de a fi mult prea extrovertit? Conservându-te pe tine într-o stare de imponderabilitate lumească, încerci să cauți un răspuns. E doar o căutare, animată de iluzia că vei fi găsit o soluție înainte de a fi prea târziu ... Realitatea te va lămuri: "nu există răspuns" și tocmai acesta e răspunsul ... Suntem incapabili de a fi într-atât de raționali încât să putem calcula fiecare izbucnire de energie, fiecare impuls al sufletului nostru ... Și chiar dacă așa-zisa "soluție" nu are consistență, viața înseamnă să cauți neîncetat ceea ce nu există. Căutăm armonie, căutăm dragoste eternă, căutăm liniștea totală sau poate o agitație continuă. Căutăm perfecțiune și stim ca nu o putem atinge ... totul devine paradoxal. Și după întrebări și întrebări care ne macină în nerăbdarea și egoismul nostru, nu ne oprim. Și nu pentru că nu am putea, ci pentru că nu vrem și nu știm, pentru că ne lipsește curajul de a ne dori ca cele ce vor fi veșnic neprevăzute să poată fi știute. Pentru că ne acceptăm cu toții limitele și ne complacem în această stare de haos ... care este viața ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate